Comisia prezintă primele strategii ale UE pentru insule și comunitățile costiere

10 iunie 2026 0 Comentarii

Astăzi, Comisia Europeană a adoptat două strategii specifice, una pentru insulele din UE și una pentru comunitățile costiere din UE, stabilind pentru prima dată o abordare europeană coordonată pentru a sprijini ambele tipuri de teritorii și pentru a debloca potențialul pe termen lung al acestora.

Cele două inițiative introduc o abordare specifică, dedicată nevoilor specifice și provocărilor unice ale:

17 milioane de persoane care trăiesc pe peste 4 000 de insule din 16 state membre ale UE;
95 de milioane de persoane care trăiesc de-a lungul celor 70 000 km de coastă a UE și în zonele de coastă din 22 de state membre ale UE.

În acest scop, Comisia propune o abordare coerentă și holistică care să abordeze economia, conectivitatea, energia, mediul, demografia și securitatea într-un mod integrat, cu scopul de a transforma provocările cu care se confruntă aceste teritorii în oportunități și puncte forte durabile. Aceasta include asigurarea faptului că nevoile lor specifice sunt reflectate pe deplin în propunerile viitoare și sunt aliniate la prioritățile mai ample ale UE.

Majoritatea insulelor din UE se confruntă cu provocări comune care le afectează sustenabilitatea economică și calitatea vieții, cum ar fi izolarea geografică, conectivitatea limitată, costurile ridicate de transport și timpul de călătorie, piețele mici și fragmentate, dependența excesivă de turism, dependența excesivă de combustibilii fosili, vulnerabilitatea climatică, declinul demografic, deficitul de apă, accesul redus la serviciile esențiale și alte costuri suplimentare ale insularității.

La intersecția dintre uscat și mare, comunitățile costiere ale Europei reprezintă un atu vital. Acestea combină bogatul patrimoniu ecologic, cultural și maritim cu un potențial puternic de a stimula o economie albastră durabilă. În același timp, comunitățile costiere din Europa se află în prima linie a schimbărilor climatice, a pierderii biodiversității marine și costiere și a poluării marine, care le afectează reziliența pe termen lung și creșterea economică. Unele se confruntă, de asemenea, cu presiuni suplimentare, inclusiv turismul dezechilibrat, lipsa de locuințe la prețuri accesibile, caracterul sezonier al activității economice și oportunitățile limitate de angajare, ceea ce duce la emigrarea tinerilor și la instabilitate economică.

Acesta este motivul pentru care o abordare adaptată este esențială. Cele două strategii lucrează în tandem, consolidându-se reciproc pentru a aborda presiunile comune, răspunzând în același timp realităților unice ale insulelor și ale comunităților costiere deopotrivă.

Recunoscând aceste presiuni interconectate , UE a elaborat cele două strategii complementare pentru a construi un cadru coerent în cadrul politicilor și finanțării existente, în vederea consolidării oportunităților economice, a calității vieții și a rezilienței.

O strategie adaptată exigențelor viitorului pentru insulele Europei

Strategia urmărește să integreze nevoile insulelor și să reflecte provocările cu care se confruntă acestea în politici mai ample ale UE adaptate nevoilor lor specifice. Acesta este structurat în jurul a patru piloni principali:

Dezvoltare economică, conectivitate, competitivitate și inovare: stimularea spiritului antreprenorial, diversificarea economiilor locale, turismul durabil și digitalizarea, abordând în același timp lacunele în materie de conectivitate care limitează activitatea economică și viața pe insule.
Securitatea energetică, protecția mediului și reziliența la schimbările climatice: accelerarea decarbonizării, energia din surse regenerabile, adaptarea la schimbările climatice și protecția biodiversității.
Comunități și demografie: consolidarea serviciilor publice, a asistenței medicale, a locuințelor, a educației și a incluziunii sociale pentru a inversa depopularea și a menține tinerii.
Securitatea și pregătirea pentru situații de criză: consolidarea rezilienței împotriva dezastrelor naturale legate de criza climatică, de riscurile maritime și de alte amenințări emergente.

Strategia promovează stabilirea unui dialog periodic între instituțiile UE și părțile interesate care reprezintă interesele insulelor, precum și diverse măsuri de sprijin tehnic, inclusiv consolidarea capacităților și schimbul de bune practici. Statele membre sunt invitate să includă măsuri specifice pentru dezvoltarea insulelor în viitoarele lor planuri de parteneriat naționale și regionale, inclusiv cele legate de insularitate în domenii precum conectivitatea, serviciile și infrastructura. Statele membre sunt, de asemenea, invitate să propună instrumente de investiții teritoriale pentru a promova strategii integrate pentru insule și pentru a facilita o mai bună cooperare.

O strategie pentru comunități costiere prospere

Strategia privind comunitățile costiere se axează pe trei priorități:

Pentru a stimula prosperitatea, aceasta promovează o economie albastră dinamică, competitivă și diversificată, încurajând inovarea, noi modele de afaceri – cum ar fi pescaturismul, bioeconomia și energia din surse regenerabile offshore – și creând oportunități de locuri de muncă de înaltă calitate.
Pentru a consolida reziliența, aceasta sporește adaptabilitatea la schimbările climatice și la provocările mai ample de mediu, economice, sociale și de securitate, în special prin punerea în aplicare a inițiativei OceanEye, prezentată recent.
Pentru a spori condițiile de viață, aceasta promovează locuri vibrante, favorabile incluziunii și atractive în care oamenii de toate vârstele pot prospera – muncind, trăind și bucurându-se de împrejurimile lor – protejând în același timp cultura maritimă, patrimoniul și identitatea locală.

Strategia pune accentul pe soluții adaptate, conduse la nivel local, recunoscând nevoile diverse ale comunităților costiere – de la sate de pescuit îndepărtate până la marile orașe portuare.

Printre măsurile-cheie se numără:

Capacitarea comunităților costiere în ceea ce privește amenajarea spațiului maritim prin intermediul viitorului Act privind oceanele, promovarea utilizării durabile a capitalului natural al oceanelor, încurajarea adaptării la schimbările climatice și deblocarea oportunităților de creștere durabilă.
Sprijinirea clusterelor și a lanțurilor de aprovizionare din domeniul bioeconomiei albastre în zonele de coastă prin proiecte plasate sub responsabilitatea comunității locale, ca parte a viitoarei inițiative a UE pentru inovare în domeniul bioeconomiei albastre.
Dezvoltarea unui sistem de certificare pentru creditele de carbon albastru pentru a crea noi oportunități pentru serviciile și veniturile economiei albastre pentru comunitățile costiere.
Promovarea rezilienței la schimbările climatice prin evaluări sporite ale riscurilor, cartografierea investițiilor și sprijin pentru consolidarea capacităților în vederea adaptării zonelor costiere, cu implicarea Băncii Europene de Investiții și a misiunilor UE privind adaptarea la schimbările climatice și refacerea oceanelor și apelor noastre.

Contextul

UE găzduiește peste 4 000 de insule locuite în 16 state membre– inclusiv cele trei națiuni insulare Cipru, Irlanda și Malta– în care trăiesc aproximativ 17 milioane de persoane. Aceste insule reprezintă o parte vitală a identității, economiei, istoriei și patrimoniului cultural al UE. Strategia UE privind insulele se bazează pe consultări publice ample, inclusiv pe contribuții ale părților interesate la o cerere de contribuții, precum și pe contribuții din partea Parlamentului European, a Comitetului Regiunilor, a Comitetului Economic și Social European și a comunităților insulare, care au pledat de mult timp pentru un cadru de politică specific.

Între timp, 95 de milioane de persoane – 21 % din populația UE – locuiesc de-a lungul celor 70 000 km de coastă a UE sau în zonele de coastă din 22 de state membre. Strategia UE privind comunitățile costiere s-a bazat, de asemenea, pe o cerere publică de contribuții, asigurându-se că vocile locale au modelat dezvoltarea acesteia.

Ambele strategii se aliniază la Pactul european privind oceanele (lansat în 2025) și completează politicile mai ample ale UE privind politicile climatice, coeziunea și dezvoltarea durabilă. Cu toate acestea, regiunile ultraperiferice ale UE nu fac obiectul acestor propuneri, deoarece sunt abordate în cadrul unei strategii specifice separate – recunoscând statutul lor unic în temeiul articolului 349 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene. Această strategie va fi prezentată în cursul acestui an.